Istoria singurului “M” civil, complet restaurat şi care arată acum ca ieşit de pe porţile fabricii, este mai tristă şi mai lungă decât pare. A fost cumpărat în 2005, pe vremea când începuse deja să se vadă la orizont, penru unii, afacerea cu IMS-uri din stocurile armatei, cumpărate la preţ de fier vechi, lustruite şi aranjate pe ici pe colo şi vândute uneori cu preţuri record, undeva spre 10.000 de euro.

Maşina din acest articol nu a fost aşa de norocoasă. IMS-urile care nu au fost destinate armatei au avut de cele mai multe ori o soartă pecetluită, legată de obicei de ţară şi de muncile agricole pe care bătrânul “zimbru” le-a dus cu stoicism la capăt aproape jumătate de secol. Maşina a fost cumpărată din Mureş şi adusă pe roţi către Sibiu, unde urma să fie recondiţionată şi folosită pentru ieşiri de off-road. Cutia de viteze sărea din viteza a patra, treapta care asigură viteza maximă de drum, aşa că a fost ţinută cu mâna preţ de mai multe ore. Maşina avea carburator de Dacia, o “invenţie” autohtonă menită să economisească benzina şi avea blocul motor fisurat. Traseul lung, vârsta şi starea tehnică au făcut ca primul drum al IMS-ului către o viaţă demnă de istoria pe care o are, să fie şi mai anevoios. Maşina s-a oprit în drum din cauza unor defecţiuni apărute la motor şi a fost adusă la destinaţie remorcată.

În final, IMS-ul a fost dus în Bucureşti şi dat pe mâna lui George Pantelimon, un cunoscut meşter specializat în “M-uri” şi care avea să constate probleme noi, cum ar fi frânele, care nu mai lucrau decât pe o singură roată. Cu această ocazie au fost făcute şi primele reparaţii, a fost înlocuită cutia de viteze, toba de eşapament, a fost restabilit circuitul electric al motorului, a fost lipit blocul cu o soluţie specială şi a fost montat carburatorul original “Carfil Braşov”, primit la pachet odată cu maşina.
După aceste reparaţii IMS-ul a fost scos la plimbare şi la întâlnirile posesorilor de ARO şi “M” unde, desigur, se venerau, poate prea cu patimă, trecutul şi performanţele off-road ale celui mai legendar 4×4 românesc.

În ianuarie 2007 a început prima tentativă de recondiţionarea completă a maşinii. Au fost cumpărate primele piese de rezervă, dar lucrarea a stagnat la puţin timp după ce a fost începută o operaţiune prea costisitoare pentru vremea friguroasă şi pentru lipsa de condiţii şi dotări tehnice, aşadar lucrarea a început şi s-a sfârşit doar cu demontarea punţii faţă.

Maşina a rămas într-un stadiu de semi-abandon până în mai-iunie 2009, când a ajuns pentru restaurare completă tot la George, unde a stat până în 2010 când maşina a fost gata de drum. Aici s-a revizuit complet partea mecanică, frânele, caroseria a fost îndreptată, vopsită şi aranjată conform cu schiţa originală a maşinii, au fost procurate şi montate toate accesoriile originale pentru a nu se pierde nimic din farmecul vremurilor în care mirosul de benzină impregrant în haine şi lichidul de frână scurs pe pantofi te făceau uşor de recunoscut ca fiind un mândru şofer de IMS.

Motorul este un M207 căruia i-a fost schimbat blocul şi are o capacitate de 2.512 cmc. Instalaţia electrică este rudimantară, cu dinam în loc de alternator şi bujii M18.
Maşina este fabricată în 1964 şi face parte din primele produse ale Uzinei Mecanice Muscel, fiind în prezent certificată ca vehicul istoric şi unul din puţinele exemplare civile M461 sau M59 (după părerea altora) rămase în viaţă.

Text şi foto: Răzvan Loghin

Date tehnice

Motor pe benzină cu patru cilindri în linie, patru timpi, axă cu came în chiulasă
Capacitate cilindrica : 2.512 cmc
Ordinea de aprindere : 1-2-4-3
Alezaj x cursă (mm) : 97×85
Putere maximă: 70 CP la 3.800 rpm
Raport de compresie : 6,72 la 1
Dimensiuni (L/l/h) : 3.854/1.710/2.050 mm
Cutie de viteze : manuală, cu patru rapoarte, sincronizate pe treptele III şi IV
Masa totală : 1.550 kg
Sarcina utilă : 650 kg
Consum mediu : 14,5 l / 100 km
Capacitate urcare rampă : 32 grade
Dimensiuni anvelope : 6,50X16
Numar de locuri : 8
Viteza maximă constructivă : 100 km/h