Home»Blog»Solstițiul de iarnă la umanitara din Munții Șureanu – Craciun pe fiecare ulita

Solstițiul de iarnă la umanitara din Munții Șureanu – Craciun pe fiecare ulita

Craciun pe fiecare ulita, actiune umanitara Tarsa - Ursici decembrie 2019

7
Shares
Pinterest Google+

Șase sate din Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina au fost vizitate de oameni inimoși care au urcat să aducă un crâmpei de bucurie în casele la care, odată cu venirea zăpezii, devine greu sau chiar imposibil de ajuns. O aventură de aproape trei zile în care am descoperit tradiții, am cunoscut oameni frumoși și am dus în munte mesajul tuturor celor care au făcut posibilă această acțiune din Târsa, Ursici, Alunu, Luncani, Cioclovina și Prihodiște.

organizare in caminul cultural

 

De câțiva ani membri ai Off-Road Club Sibiu, off-roadiști din București și prieteni ai acestora merg în județul Hunedoara să facă sărbătorile mai frumoase oamenilor din comunități unde accesul este foarte greu pe timp de iarnă. În perioada 20-22 decembrie s-a mers în Țara Hațegului și totul a început cu deja tradiționala întâlnire din Sibiu, unde s-au mai achiziționat produse necesare acțiunii și s-au distribuit în mașini tonele de alimente de bază și zecile de cutii cu cadouri pentru copiii din Șureanu. Prieteni vechi și oameni noi și-au dat mâna pentru a ne organiza cât mai repede – căci până în Târsa mai erau câteva ore de mers și ceața deasă nu ne-a făcut ușoară călătoria. Treptat lăsăm ceața în urmă și ieșim din Orăștie, către Costești, urmând apoi să urcăm la Târsa, unde drumul până la școală și căminul cultural este asfaltat și sarcina noastră e ceva mai ușoară. Ajunși în fața căminului, în prag ne întâmpină doamna învățătoare Săcui, cea care s-a și străduit să ne ofere cât mai multe informații despre cei la care ar fi util să ajungem cu alimentele de bază și cu grânele. O femeie caldă, care a devenit imediat un ajutor de nădejde în acțiunea noastră.

costume din tara hategului
Port popular din Tara Hategului expus in scoala din Tarsa.

Cercetăm căminul și cum am putea repartiza alimentele și cadourile pentru a pregăti sacii. Apoi începem descărcarea mașinilor, se face lanțul uman și totul se desfășoară ca într-o mică făbricuță. Odată descărcate mașinile, ne tragem sufletul, mergem să vedem sala de clasă și cancelaria, locurile unde mare parte dintre noi vor dormi în cele două nopți de la Târsa – restul au ales scena din căminul cultural. Ce-i drept, eram cam mulți pentru cele două încăperi destul de micuțe. Unii se apucă să pregătească cina, alții mai adaugă câte ceva în sacii în care am pus deja făină, mălai, griș, orez, fasole, pastă de tomate, zahăr, ulei, conserve, mazăre, ciuperci, portocale, produse de îngrijire personală. Se umplu punguțele cu dulciuri și începem să povestim despre programul de a doua zi. Toate bune, însă aflăm de la doamna învățătoare detalii despre ce ni s-a pregătit pentru seara de sâmbătă: vor veni colindători, iar copiii și-au amânat serbarea pentru a putea să asistăm și noi la spectacolul oferit de micii urmași ai dacilor. În timp ce vorbim, ne dăm seama că avem cu ce primi colindătorii, dar nu avem brad. Nu se poate serbare fără brad! Sandu și Andrei urmau să coboare în Hațeg, așa că i-am întrebat imediat: v-ați făcut brazii de Crăciun?

A doua zi de dimineață, Andrei avea să-și aducă bradul de acasă împreună cu o parte dintre decorațiuni, iar Sandu instalațiile luminoase. Prin urmare, ziua de 21 decembrie a început cu împodobirea bradului, în timp ce unii pregăteau micul dejun și alții îi întâmpinau pe cei tocmai sosiți din Sibiu și repartizau pe case produsele pe care le-am mai primit. Ajung și Adrian și Gelu, doi localnici, care ne vor ajuta să deslușim mai repede drumul către casele unde urmează să lăsăm sacii și cadourile. Ne împărțim în două echipe și pornim prin Târsa, oamenii ne întâmpină cu surprindere și bucurie și încearcă să ne omenească cu ce au la îndemână, de la vin ars la gogoși proaspăt făcute. Unii dintre ei spun că se descurcă și că sunt alții și mai necăjiți, să mergem la ei, dar, când află că îi avem și pe ei în vedere, acceptă cadourile.

Știu că pare ciudat când ești la șes și citești asta, însă toți ne-am petrecut practic ziua de sâmbătă mergând de la un cimitir la altul. Acolo sus oamenii îi îngroapă pe cei dragi în curte, la poartă, să-i aibă aproape căci iernile sunt grele, iar odată așternută zăpada cu greu te mai poți deplasa.

O echipă își termină zona și o parte din membrii ei decid să meargă în Prihodiște, un alt sat aflat pe lista acțiunii „Crăciun pe fiecare uliță“. Echipa rămasă în Târsa își termină și ea casele de pe listă și revine la căminul cultural – aici sunt deja pregătite dulciurile pentru oaspeții care vor veni pe înserat și cadourile au fost așezate sub brad.

Crucea din Poiana Omului

Vali, care trece prin această zonă în excursiile sale, ne invită să urcăm la Poiana Omului. Se spune că aici Decebal, înconjurat de legiunile romane, a fost forțat să părăsească această lume, să nu fie luat prizonier. Un loc de unde vezi foarte departe în zare, dar care, din păcate, este lăsat de izbeliște – doar o cruce foarte deteriorată te-ar putea duce la gândul că într-adevăr ești în acel loc istoric pentru neamul nostru.

Stăm puțin, vântul este aprig și curând se face ora la care vor sosi oaspeții.

Tradiții

Încet, încet toți temerarii „Crăciun pe fiecare uliță“ și localnicii ne strângem în căminul cultural. Între timp, când o prindem pe doamna învățătoare într-un moment mai liniștit, îi prezentăm cărțile aduse pentru ca la școală să ia ființă o mică bibliotecă de unde localnicii, indiferent de vârstă, să poată împrumuta titluri care li se par interesante.

La un moment dat încep să se audă clopoței, din ce în ce mai mulți clopoței. Ai crede că sunt renii moșului, însă nu, sunt păstrătorii de tradiții. În cămin intră călușarii, ne salutăm, așteptăm să ajungă și restul localnicilor și la un moment dat toată lumea se așază, călușarii ies și încep să cânte de la ușă, reintră în cămin în pașii tradiționali jocului, cântă și dansează, cinstind astfel Crăciunul și sosirea Anului Nou. Sunt minute în șir pline de culoare, clopoței și zâmbete. Urmează o scurtă pauză, iar apoi cei nouă călușari ne cântă un colind.

Cei mici sunt nerăbdători să înceapă, și curând toată atenția se îndreaptă către micuții îmbrăcați în straie tradiționale care urcă pe scenă. Spun poezii, cântă colinde, se alătură cântului lor localnici, apoi noi, iar atmosfera devine cu adevărat emoționantă.

La sfârșitul serbării, Ionuț preia rolul moșului și îi invită pe copii să-și spună numele și vârsta și ce ar mai dori, un cântecel sau o poezioară. Ajutoarele lui caută sub brad cadouri pentru fiecare vârstă, iar darurile trimise de zeci de oameni de jos ajung la acești minunați copii din vârf de munte.

Euforia este generală la finalul serbării și nici nu sesizăm când localnicii se organizează să ne pregătească o surpriză pentru cină: balmoș, un preparat tradițional care se face cu brânză, făină de mălai și smântână. Absolut delicios!

Rămânem la povești și aflăm că acest colind al călușarilor durează în toate cele trei zile de Crăciun și că sunt vizitate aproximativ 15 case pe zi. I-am admirat pe cei care nu mai locuiesc în Târsa, însă își fac timp să poată veni acasă, să-i învețe și pe cei mai tineri cum merg lucrurile și de ce trebuie păstrate tradițiile.

Ultima casă

Ziua de duminică începe cu strângerea taberei din Târsa, căci în drum către Hațeg, Sibiu și București mai avem de oprit în patru sate, unde alte zeci de case vor primi un dar de Crăciun.

Ajungem în Luncani. De aici unii pleacă în Alun, un loc unde aproape toți locuitorii vor rămâne izolați la venirea zăpezii, alții la cei în nevoie din Cioclovina și la copiii din Luncani. După distribuire aflăm că un localnic este plecat pe timpul iernii și decidem să revenim la o casă din Luncani, unde aveau mai multă nevoie de ajutor și îl găsim pe unul dintre copii stând la fereastră și asamblând noua jucărie primită.

Ne reunim la începutul drumului către Ursici și urcăm către cătunul, unde până acum câțiva ani nu exista curent electric. Decidem să ne adunăm în curtea școlii unde găsim însemnele Free Miorița, asociația care se străduiește să aducă electricitate în fiecare casă, cu ajutorul panourilor solare.

Pe drumuri alunecoase, cu coborâri și urcări abrupte, se ajunge la casele locuite, iar la ultima dintre ele, din cel mai îndepărtat loc al caravanei „Crăciun pe fiecare uliță“, moș Hârban primește colindătorii cu mașini 4×4 și daruri aduse în amurg. După cinci ani îl recunoaște pe Nicu: „Dumneata ai fost cu panourile“.

Ne luăm la revedere pe culmile din Ursici și începem coborârea – Munții Șureanu și locuitorii lor rămân în urmă cu fiecare viraj. Pe drum către București îmi răsună în minte vorbele lui Daniel, unul dintre călușari: „Când mă îmbrac așa, trebuie să aduc bucurie, altfel ce rost are?“.

Mulțumiri

Tuturor celor care ne-au ajutat ca acțiunea „Crăciun pe fiecare uliță“ să se poată desfășura: Rotary Club Sibiu, Rotary Club Hațeg, Off-Road Club Sibiu, We Help Sibiu, Scandia, Boromir, Adventure Romania, prietenilor și colegilor noștri care au donat cărți și fonduri pentru cumpărarea alimentelor.

Aventurierii, în ordine aleatorie, căci toți au fost trup și suflet:

Alexandru Bulacu, Ionuț Modrescu, Nicu Stancu, Mihai Țucă, Laura Dragomir, Vali Duțu, Andrei Păran, Alina Chiriac, Florin Țintea, Vali Nistor, Ioana Georgescu, Ciprian Georgescu, Mihai & Delia Rebrișoreanu, Franci, Mladi, Alexandru Mircea Pastiu, Adrian Sirbu, Mihai Buian, Vali Nistor, Bogdan (Jannu), Andreea, Sanda, Migdala, Renatta Stepanov.

 

 

 

Previous post

A fost vândută mașia ARO a lui Ceaușescu

Next post

Al șaptelea an de creștere pentru Mazda în România

No Comment

Leave a reply