Home»Tehnica»Istorie»Legende offroad. Povestea unui exemplar Toyota Land Cruiser BJ73 din România

Legende offroad. Povestea unui exemplar Toyota Land Cruiser BJ73 din România

0
Shares
Pinterest Google+

Când ai un premergător atât de bun, cum a fost Land Cruiser 40, este cam greu să îl depăşeşti. Inginerii Toyota de acum 30-40 de ani, s-au întrecut pe ei înşişi, creând noua serie Land Cruiser 70. Pentru care există încă cerere în lume. 

Text Dan Athanasiu, Foto: Răzvan Loghin

Găsisem cândva un comentariu pe un forum (internaţional) dedicat expediţiilor şi la un moment dat, cineva posta ceva de genul: “Răspunsul tuturor problemelor voastre de pe acest forum este Land Cruiser 78”. O fi ştiind omul ceva că prea era categoric! Adevărul este seria 70 de la Land Cruiser s-a dovedit a fi cea mai respectată maşină de teren din lume. Poate că nu dispune de aureola lui Jeep şi chiar Land Rover, dar cine are de făcut un drum şi vrea să se întoarcă în siguranţă, apelează în mod normal la aceste modele.

Precursoarea sa a fost seria 40. O altă maşină considerată indestructibilă, a fost produsă aproape treizeci de ani, practic nemodificată, singurul reproş care i s-a putut aduce a fost acela că elementele de caroserie nu erau la fel de trainice precum partea mecanică. Ca să fim corecţi, 40-ul a continuat să fie produs în serie mică în Brazilia până după anul 2000. Oricât de apreciată ar fi fost aceasta, existau limite peste care nu s-ar mai fi putut perfecţiona ceva.

În 1984, când a fost lansată seria 70, deja clientela se diversificase mult faţă de vremurile lui 40. Unii ar fi vrut o maşină cel puţin la fel de robustă, alţi dimpotrivă ar fi vrut una mai delicată. Toate cerinţele acestea contradictorii au dus la desprinderea mai multor familii de Land Cruiser încă din 1967, când apăruse seria 55 înlocuită în 1980 de seria 60. Dar tot au mai existat hotărâri greu de luat de către proiectanţii Toyota de atunci.

Aşa că principalele cerinţe au fost folosirea unor punţi rigide susţinute de arcuri lamelare, un cadru cât mai rezistent şi folosirea unor panouri de tablă de 1 mm pentru caroserie. La acea dată apăruseră deja  Mitsubishi Pajero cu punţi faţă independente şi Datsun Patrol cu punţi rigide şi arcuri lamelare, dar care nu păstraseră nimic profilul originalului Jeep. Land Cruiser a primit geamuri curbate, însă a rămas cu aripile faţă montate în exteriorul capotei motorului (o vreme). Se spune că toţi artiştii designeri ai companiei aveau de lucru în acei ani fiind ocupaţi cu schimbarea gamelor de autoturisme, iar pe Land Cruiser au trebuit să-l modeleze cam în grabă. O fi adevărată bârfa aceasta sau nu, dar rezultatul muncii lor este apreciat şi după 30 de ani.

70 după 40

Ca şi mai înainte, au existat trei ampatamente diferite 2310, 2600 şi 3180 mm. Primul avea acoperiş metalic sau, pe unele pieţe, cu prelată, al doilea a avut mereu doar acoperiş din fibră de sticlă, iar ultimul a existat în versiuni închise cu două uşi sau camionetă (ceva mai târziu a apărut şi varianta cu cinci uşi). Moda maşinilor globale nu a fost inventată de ieri de azi, Landcruiserele fiind un foarte bun exemplu. Doar că existau numeroase preferinţe locale: japonezii optau pentru cele mai scurte, australienii pentru lungi, europenii vroiau motoare mici.

A existat o serie de versiuni locale obţinute prin combinaţia unor subansamble de la alte versiuni Toyota şi nu neapărat unele care proveneau direct din precedenta Seria 40. Astfel se pot întâlni LC cu punţi rigide de Hilux (când avea şi el aşa ceva săracul) şi arcuri elicoidale la toate roţile. Acestea aveau inclusiv motoarele în patru cilindri cu benzină sau motorină preluate de la pickup, şi transmisii manuale sau automate. Cele mai multe de acest acest fel au fost 70-urile pe care le ştim cu toţii, dar au existat şi versiuni cu cinci uşi, denumite Prado prin unele părţi de lume.

De apreciat este simplitatea simbolizărilor acestei serii. Iniţialele „B”, „R”, „H”, „D”, „Z” sau „L” provin de la tipul motorului şi a combustibilului folosit, motorină sau benzină, iar „J” aduce aminte de începuturile „jeep”. FJ70 avea motor cu benzină 3F, la fel RJ70 cu motorul 22R, FZJ79 cu 1FZ. Transmisii automate au existat doar la motoarele mari cu benzină. Pentru diesel au existat simbolizările HJ75 cu 2H, HZJ78 cu 1HZ,  BJ 70 cu 3B, VDJ76 cu 1VD şi, o excepţie, de evitat după spusele unora, BJ73 cu motor VM cu cinci cilindri turbodiesel HR588 2,5l. Acestea sunt doar câteva exemple, versiunile sunt însă mult mai numeroase şi trebuie căutate prin nomenclatoare. Cifrele se referă la lungimea şasiului: 70, 71 şi 72 sunt cele mai scurte, 73 şi 74 sunt cele medii, iar 75, 76 şi 77 sunt cele lungi. La versiunile cele mai noi simbolizarea cuprinde şi numerele 78 caroserie închisă cu scaune pentru până la 12 pasageri şi camioneta 79. Numerele nu sunt neapărat în ordinea cronologică a generaţiilor, spre exemplu 76 are ampatament lung şi şase uşi. Presupunem că simplificarea 70/73 cu ignorarea celorlalte numere provine cumva şi din simplificarea operaţiunilor de omologare. Diferenţele vizibile, dintre o generaţie şi alta, sunt cel mai uşor de recunoscut la nivelul aripilor şi calandrului faţă, existând cel puţin patru variante, la care se mai adaugă particularităţi legate de nivelul de echipare.

Evoluţii

Până la 1999, majoritatea versiunilor 70 foloseau doar arcuri lamelare, dar apoi s-a trecut la combinaţia elicoidate pe faţă şi lamelare pe spate. Până la acea dată doar 70-urile aveau dreptul la arcuri elicoidale care ofereau un confort şi o ţinută de drum numai bună pentru versiunile scurte de ampatament. Cu toate că în prezent, Land Cruiser nu mai sunt vândute prin reţeaua europeană a Toyota, totuşi aceste maşini sunt încă în fabricaţie şi cei hotârâţi îşi pot cumpăra una nouă chiar şi astăzi.

Andrei Andronic proprietarul acestui exemplar foarte frumos nu a avut de la bun început o pasiune pentru Land Cruiser şi cu atât mai puţin pentru Toyota. A vrut doar o maşină de teren decapotabilă. S–a oprit mai întâi asupra lui Jeep, dar a avut buni sfătuitori care l-au îndrumat spre Landcruiser 73 şi chiar i-au găsit unul. Peste toate argumentele a venit şi dificultatea găsirii unui american prin apropiere. Aşa că odată convins a trebuit doar să se întoarcă de la TImişoara la Bucureşti cu noua achiziţie.  Maşina fusese neglijată de ceva vreme, dar cu eforturi minime şi înlocuirea consumabilelor, acum arată precum se vede în imagini. “Când au văzut maşina, m-au felicitat toţi prietenii, şi cei cu Jeep şi cei cu Aro şi cei cu Toyota”, ne spune dl. Andronic. În curând, îi va monta şi un acoperiş textil care să poată fi pliat în zilele cu mult soare.

Date tehnice

  • Lxlxh (mm): 4330x 1690×1935 mm
  • Ampatament: 2600 mm
  • Greutate proprie: 1810 kg
  • Gardă la sol (minimă): 210 mm
  • Unghi de atac/degajare: 41/33 grade
  • Motor: 3B L4 / mac
  • Cilindree: 3.432 cmc
  • Putere maximă: 90 CP/3500 rpm
  • Cuplu maxim: 217 Nm/2000 rpm
  • Viteză maximă: 137 km/h
Previous post

Rally-raid Dakia. Jumătate Duster, jumătate Kia

Next post

Modificată în Italia: Lada Niva cu motor Ferrari de 300 CP!

No Comment

Leave a reply