Home»Tehnica»Istorie»Istorie 4×4 britanică. În vizită la British Motor Museum

Istorie 4×4 britanică. În vizită la British Motor Museum

0
Shares
Pinterest Google+

British Motor Museum expune colecţiile British Motor Industry Heritage Trust,  fiind totodată cea mai mare expoziţie din lume de vehicule clasice britanice.

Britanicii sunt un caz aparte în materie de automobile. În cei mai bine de 100 de ani de automobilism, în Marea Britanie au fost înscrişi peste 500 de constructori de autovehicule (aproape cât Germania şi Franţa la un loc). În prezent, sunt active, mai mult sau mai puţin, vreo 30-40 de nume – majoritatea ne sunt necunoscute pe la noi, căci produc replici ori kituri pentru montat acasa. De asemenea, dintre toate acele sute de nume, cele mai multe nu au ieşit de pe insulă, având producţii de serie foarte mică. O altă particularitate curioasă este şi aceea că ei au înscrise cele mai multe spidere raportate la numărul total de înmatriculări‚ în ciuda condiţiilor meteo clasice.

În stânga, Nuffield „Gutty” un prototip doldora de ciudăţenii. În centru, Austin Ant a fost un prototip ce trebuia să concureze cu Land Rover, dar s-a renunţat la idee, odată cu unirea Austin cu Rover. În dreapta, cine nu-l cunoaşte pe Mini Moke?

Proiectarea de noi tehnologii nu a fost punctul lor forte, de cele mai multe ori, amatori de viteză şi de aventură, ei dezvoltau şi adaptau ceea ce inventaseră alţii. Aproape că nici cei mai mari producători locali nu şi-au dorit să se extindă mai mult decât piaţa locală, din această cauză, chiar cei care mai există astăzi nu mai au proprietari insulari. Britanicilor le place mai mult să repare, să conserve şi să bricoleze decât să producă în serii mari, fiind foarte tradiţionalişti. Dacă insistaţi, veţi avea ocazia să vă plimbaţi cu autobuze cu aburi!

Acesta este exemplarul numărul unu din preproducţia Land Rover, el fiind livrat unui fermier englez în iulie 1948. Ulterior a fost recumpărat de producător şi restaurat. Era un fel de Willys din aluminiu.

Cu un număr atât mare de companii producătoare, şi probabil unul similar de componente şi accesorii era imposibil să reziste în totalitate. Prima repliere a fost în 1968, când a fost creată compania British Leyland Motor Corporation prin unirea unui mare număr de fabricanţi. Multe dintre aceste companii, aveau câte o colecţie proprie de vehicule clasice, care au fost adunate în mod natural în 1975, sub umbrela Leyland Historic Vehicles. Alături de vehicule au fost colectate exponate de la aproape 100 de companii. Cu producţia le mergea mai greu britanicilor, dar muzeul, în doar patru ani, a început să devină profitabil. Iniţial au „locuit” într-un gen de castel, unde British Leyland îşi susţinea conferinţele.

LR 101 este o construcţie dedicată militarilor, iar astăzi este vânat de către amatorii de senzaţii tari. În stilul clasic, 101 simbolizează lungimea ampatamentului, propulsia este asigurată de motoarele V8 de pe Range, la fel şi tracţiunea 4×4 permanentă. Ineditul său era remorca ce avea roţile antrenate printr-un cuplaj special.    

Apoi când, în 1983, a devenit atât de mare a fost redenumit British Motor Industry Heritage Trust şi s-a mutat într-un parc din zona Londrei. După alţi 10 ani, muzeul se mută în actualul sediu, având peste 300 de vehicule în colecţie şi milioane de obiecte referitoare la industria auto britanică, de la filme istorice la obiecte personale ce au aparţinut unor personaje reprezentative.

Printre Jaguar, Aston Martin, Rover şi multe alte mărci, de care puţini dintre noi au auzit, muzeul abundă în exemplare Land Rover. Este şi normal, căci maşina aceasta chiar a făcut istorie în întreaga lume. Expediţii, competiţii, şi forţe armate l-au folosit prin cele mai îndepărtate colţuri de lume. Uneori a fost şi preferatul supereroilor (şi supereroinelor), aşa că în muzeu se găsesc şi exponate care în viaţa lor au trecut pe la Hollywood.

Dar Land Rover nu a fost singurul vehicul 4×4 construit pe insule. Cu mult înainte de crearea conglomeratului Leyland, au mai încercat şi alţii să furnizeze vehicule militarilor. Primul, după război a fost Morris cu al său Nuffield „Gutty”. Caietul de sarcini cerea un vehicul cu tracţiune integrală şi sarcina de 250 kg. Propunerea Morris a fost o caroserie autoportantă, cu suspensii bare de torsiune, motoare boxer cu patru cilindri şi … două seturi de pedale pentru a putea folosi „corect” maşina oriunde în lume.

În filmul „Skyfall”, James Bond (Daniel Craig) a trebuit să se mulţumească şi cu un Land Rover Defender. Totuşi nu el a condus maşina, ci Eve (Naomie Harris) şi nu a fost unul, ci 12 exemplare identice.

Apoi, un alt exponat ne arată că şi Austin a încercat ceva prin 1968, însă prea târziu. Reprezenta o adaptare a mecanicii Mini, motorul era transversal (posibil primul din lume cu această soluţie), tracţiune era faţă permanentă şi decuplabilă spate, cu reductor şi o priză de putere. Suspensii independente cu bare de torsiune şi caroserie autoportantă erau alte atuuri care ar fi putut contracara atacul lui Suzuki SJ80 & co.

Şi Sylvester Stallone a avut parte de un LR în filmul „Judge Dredd”. Lui i s-a pus la dispoziţie un LR 101 vechi de 20 de ani (la vremea turnării filmului), îmbrăcat într-o caroserie futuristă de taxiu.

Dincolo de exponate şi probabil multele alte obiecte păstrate prin depozite, de admirat este solidaritatea producătorilor britanici, care de dragul educaţiei şi culturii tehnice şi-au reunit istoria, lăsând la o parte concurenţa. Frumos şi elegant, dar cred că ăsta este şi motivul pentru care nu au rezistat până în secolul XXI.

Autor: Răzvan Loghin

 

Previous post

Primele detalii despre noul Hyundai Santa Fe

Next post

Bestia cu patru turbine. Am testat BMW X6 M50d

No Comment

Leave a reply