La aproximativ 20 de ani după ce l-am văzut ultima dată pe Fabrizio Meoni, l-am întâlnit pe fiul său Gioele, iar cel care mi-a făcut fotografia este chiar Mani Gyenes.
Pasiunea pentru rally-raid s-a sădit în copilărie când am găsit în revistele tatei fotografii din Raliul Dakar, mi-a tradus ce scria (erau în italiană), și am început să asociez această aventură cu ce citisem în diverse cărți legate de Africa. Ulterior au apărut și la noi revistele auto și mai găseai ceva sporadic în ele, apoi internetul, vedeai și la tv rezumate odată cu venirea Eurosport.
Când încă abia desulșeam despre ce este vorba, lucram deja la revista AutoShow, și în anul doi de facultate am fost alături de Zsolt Szilveszter (importatorul KTM, în România, în anii 2000) la KTM Night of the Stars. Evenimentul a strâns laolalată importatori, media, prieteni, angajați și sportivi ai constructorului austriac. În acea hală, din Mattighofen, i-am întâlnit pe Richard Sainct, Fabrizio Meoni, Cyril Despres, Marc Coma și pe omul din spatele conceptului ”Ready to Race”.
Era început de decembrie, urma Raliul Dakar și am avut privilegiul de a face un scurt interviu cu Fabrizio Meoni, care câștigase ediția 2001. Italianul era foarte înalt, era pentru prima dată când vorbeam cu un câștigător de Dakar, și tot dialogul părea că îl am cu un munte. Eram literalmente un copil de nici 20 de ani, care se chinuia să nu pară că adresează întrebări prea îndrăznețe. Mi-a fost și teamă să vorbesc cu el la început, și sincer fără încurajările lui Zsolt, nu aș fi reușit. Meoni s-a purtat foarte elegant a răspuns la întrebări, nu m-a tratat ca pe un copil, și interviul a fost publicat în revista AutoShow.
Doi ani mai târziu îl revăd, de această dată în Barcelona, în zilele premergătoare startului în Dakar 2005. Era primul meu Dakar și a fost o bucurie imensă să îl văd pe Romeo Dunca concurând în ceea ce avea să fie prima ediție în care ia startul un motociclist din România. Aventura de la acest Dakar a fost prezentată în emisiunea ”2Roți” de la TVR2 datorită lui Marian Nițescu, un biker super pasionat, care a făcut eforturi mari pentru ca motocislismul să fie vizibil. Nu am făcut atunci un interviu cu Meoni, însă Marian l-a filmat când i-am urat toate cele bune înainte să urce pe vaporul care a dus concurenții în Maroc.
După vreo 10 zile petrecute în total la raliu, cu verificările de dinainte de start și etapele din Europa, am pornit către România. Nu intrasem de mult în țară când am primit șocanta veste, că Fabrizio Meoni s-a stins în urma unei căzături într-o zonă cu foarte multă piatră – 11 ianuarie 2005, Mauritania. Am plâns săptămâni în șir de fiecare data când auzeam cuvântul Dakar. Țin minte că am plâns aproape la fiecare cuvânt scris în cronicile despre Dakar 2005, publicate în revistele AutoShow și UniversMoto.

Să ajungem mai aproape de ziua actuală. La sfârștiul lui iulie 2023, dialogând cu Cyril Despres (5 titluri în Dakar) la finalul Red Bull Romaniacs, acesta îmi menționează că fiul lui Fabrizio Meoni va concura în Dakar 2024. Mă bucur, dar în același timp îmi trece prin minte cât de greu i-ar putea fi.
Gioele Meoni decide să încerce avetura supremă din rally-raid la cea mai dură clasă, Original by Motul (Malle Moto), cea fără asistență tehnică. Fix clasa pe care Emanuel Gyenes a câștigat-o în 2020, și unde în 2024 a fost ambasador.
Ajung în Riyadh și pe 12 ianuarie vine momentul revederii cu Mani, se duc emoțiile primei săptămâni din raliu, cumva pare că totul va fi ok, când ești la jumătatea raliului. A doua zi este așa numita zi de pauză, în care nu se concurează, dar toată lumea se pregătește pentru a doua săptămână de raliu. Când ajung la Mani, în zona Original, îl văd și pe Gioele Meoni, nu merg să spun nimic să nu mă apuce plânsul, plus că deja erau o sumedenie de oameni care îl tot abordau. Întâlnind cunoscuți italieni angrenați într-o formă sau alta în Dakar, îmi menționează de Meoni, spun că este o personă foarte de treabă, eu tot mă gândesc că nu este cazul să îl deranjez.
În cele din urmă către seară, cu vreo trei ore înainte de briefing, îi menționez lui Mani că aș vrea să îl salut pe Meoni, dar am să îi spun și eu același lucru ca zeci de oameni deja, ”l-am întâlnit pe tatăl tău…”. Îmi fac curaj, Mani mă ajută și reușesc să îi transmit lui Gioele că tatăl său s-a purtat foarte frumos cu mine când i-am luat primul interviu, deși eram la început și abia învățam ce înseamnă Dakar. Gioele Meoni zâmbește, îmi mulțumește, și transmite la fel ca și tatăl lui că este un om fain.
Memoria lui Fabrizio Meoni este păstrată prin Fundația Meoni și Asociația Prietenii Școlii Fabrizio și Cyril, ambele ocupându-se printre altele de câteva școli din orașul Dakar, capitala Senegalului.
Gioele Meoni a terminat primul lui Dakar pe locul 47 în clasamentul general și 6 la Original by Motul.

No Comment