AMNARUL:
Dupa cum probabil bine stiti, amnarul este de fapt o bara metalica, practic un aliaj de 6 elemente, care prin scrijelire cu un obiect dur si ascutit produc scantei.
Avantaje:
-este indestructibil, fiind “o bara de fier” nu ai cum sa-l strici
-functioneaza in orice conditii, indifferent ca-l scoti din apa, zapada, etc
-produce scantei pana la 3000 de grade, care pot aprinde cam orice material( in anumite conditii, exemplificate mai jos)
-siguranta in exploatare, nu se autoaprinde, nu explodeaza, indiferent daca sta la soare sau la temp mai ridicate (uitat pe nu stiu unde)
-poate fi fol pt semnalizare in caz de urgenta, mai ales noaptea
-compact, poate fi depozitat oriunde, aprox jumatate din dimensiunea unui pix
Dezavantaje:
-cost ridicat comparativ cu o bricheta de ex, in jur de 50-60 ron unul bun
-necesita ceva indemanare dar se poate invata f usor modul de folosire
-nu produce flacara, unele tipuri de iasca trebuie sa fie perfect uscate;
O sa apara in poze doar tipurile de amnar testate si in care am incredere, pe piata existand o multitudine de modele, producatori, cei pe care ii recomand sunt Primus, Light My Fire, Fire Steel.com .
IASCA
O sa denumesc generic iasca, orice material inflamabil care se va aprinde cu amnarul, care va intra in contact direct cu scanteile emise de amnar; drept iasca, se pot folosi urmatoarele materiale : coaja de mesteacan (e impregnata cu uleiuri volatile si arde chiar si uda, chiar daca e luata de pe un copac verde),vata, vata imbibata cu vaselina (arde si uda) puf de papadie sau de scaieti de camp, aschii f mici din lemn, spirt solid, hartie, sfoara de canepa, etc; plus unele tipuri de iasca putin mai cumplicat de preparat si folosit cum ar fi o ciuperca (http://ro.wikipedia.org/wiki/Iasc%C4%83 )care se fierbe, se usuca, dar in momentul in care este aprinsa cu amnarul, nu face flacara, ci face un fel de jar; apoi mai este bumbacul carbonizat, care la fel nu arde cu flacara, cine vrea mai multe detalii legate de ciuperca si bumbac, se pot gasi din abundenta pe net;
coaja de mesteacan:
cateva bete de chibrit ca idee cat de mici sa fie aschiile, cu cat sunt mai mici si mai multe, cu atat o ia mai repede; ca idee daca lemnele sunt plouate si ude, e de preferat sa folositi lemne "uscate" din copaci nu de pe jos, iar apoi sa le despicati si sa folositi maduva iar aschiile sa fie facute din lemnul de langa maduva, cu cat mai aproape de maduva, cu atat mai uscat va fi lemnul, cu cat e esenta mai moale gen brad, pin , etc, cu atat se va aprinde mai repede;
si aici niste vata, o ia instant de la cele mai mici scantei, cu cat e mai infoiata cu atat arde mai mult
Ca si tehnica de aprins, se tine cutitul sau tabla de scaparat fixa, si se trage amnarul pe spatele cutitului sau pe respectiva tabla, astfel incat scanteile sa cada pe patul de iasca, daca se da cu cutitul pe amnar asa cum am facut eu, e mai comod, insa exista riscul sa imprastii iasca, si o iei de la capat, acum fiecare cum se obisnuieste
Iar aici aveti "tehnica" de aprindere cu amnarul cu o singura mana, practic se pune un mic bustean langa patul de iasca, se sprijina cutitul cu lama spre iasca, si cu o miscare ferma (sau mai multe
) se trage amnarul pe cutit astfel incat scanteile sa cada cat mai aproape de materialul ce se vrea aprins, cu cat distanta dintre cutit si iasca e mai mica, cu atat mai bine, dupa cum vedeti in filmulet vata o ia instant, cantitatea scanteilor depinzand mult de obiectul care se foloseste in contact cu amnarul :
reuseste sa faca focul cu amnarul inaintea unui om obisnuit cu bricheta, dar fara exercitiu la facut focul...
