Home»Tehnica»Proiecte custom»Buggy 6×6 hibrid – Mai tare ca ARO

Buggy 6×6 hibrid – Mai tare ca ARO

1
Shares
Pinterest Google+

Singura maşină românească contemporană cu tracţiune integrală la SIAB 2018 a fost un buggy expus în standul Facultăţii de Transporturi din Bucureşti. Un vehicul demonstrativ, cu multe soluţii neobişnuite şi care ar putea intra în producţia de serie oricând.

”Am avut ca temă pentru examenul de diplomă cu realizare practică să proiectez un vehicul de agrement 6×6. Tatăl meu, şi el inginer de automobile rutiere, a avut ideea de a merge mai departe, de fapt, mult mai departe, construind o întreagă maşină de la zero, doar pentru a exemplifica funcţionarea mecanismului de cuplare a ultimei punţi”, ne explică Marius Igescu.

Pentru a proiecta un subansamblu, trebuie să ştii mai întâi din ce ansamblu face parte. Aşa că, încet încet, a luat formă întregul automobil. Prima dată pe hârtie, apoi în calculator şi în fine, în realitate. ”6×6 hibrid” sună foarte promiţător şi credem noi că nici nu prea a îndrăznit multă lume să creeze aşa ceva acasă. În spatele scaunului şoferului este amplasat un motor termic care pune în mişcare roţile punţii din mijloc – 6×2.

În faţa şoferului, mai exact lângă pedala de acceleraţie, se află un motor electric pentru antrenarea roţilor din faţă – 6×4. Pentru a solidariza roţile ultimelor două punţi este folosit sistemul care a stat la baza tezei de licenţă – 6×6.

Fiind vorba totuşi despre un proiect studenţesc s-a investit mai multă muncă şi inteligenţă decât bani în sine. Aproape toate componentele sunt recuperate înainte de a fi reciclate. Ţevile din care este construit şasiul, bateriile cu plumb, motoarele şi suspensiile celor trei punţi erau pornite pe ultimul drum, spre topitorie. O parte din ele au fost plătite la kilogram, altele nu. Lămpile, oglinzile, scaunele anatomice centurile de siguranţă şi volanul sunt donaţii de la oameni cumsecade, care au priceput că banii nu sunt totul pe lume. Chiar şi aşa, costurile au fost considerabile.

Tăieturile, sudurile, vopselele, cleme, cabluri şi conducte plus o grămadă de alte mici piese pentru asamblări au toate preţul lor care se acumulează la sfârşit. Nu a fost un proiect ieftin şi nici uşor, însă a demonstrat că dacă eşti bine pregătit poţi crea ceva remarcabil chiar şi cu resurse minime. Şi poate devine o inspiraţie şi pentru alţii.

Până şi descrierea ”chestiei” este complicată, aşa că vom începe pur şi simplu din faţă. Roţile sunt de ATV, cu profil de teren evident, cu diametrul jantelor de 10 inci. Semnalizatoarele provin de la un scuter. Sub capota albă, din fibră de sticlă stau ascunse patru baterii vechi cu plumb legate două câte două în serie şi paralel. Tot acolo se găseşte şi electronica de comandă a motorului electric. Puntea faţă provine de la Dacia 1300 fiind completată cu un diferenţial spate BMW seria 3. Motorul electric şi partea sa de comandă fuseseră folosite cândva de către un microstivuitor producţie românească alimentat fiind la 24 V. Motorul nu are decât vreo 2-3 CP fiind capabil să împingă la pas vreo trei tone, cât avea stivuitorul şi sarcina sa. În noul vehicul, a fost instalat printr-un reductor cu lanţ şi pinioane de motocicletă, altfel rupea aderenţa, iar buggy nu se clintea din loc.

Tabloul de bord, cu manete şi pedale provin din nou de la Dacia 1300. Volanul, scaunele şi centurile de siguranţă cu patru puncte sunt de la un pasionat al maşinilor sport. Peretele despărţitor pare a fi de la un microbuz, iar dincolo de el cei născuţi în secolul trecut recunosc ansamblul motor – transmisie al unui Oltcit, patru cilindri răciţi cu aer ce produceau 56 CP. Componentele par adunate la întâmplare, însă au fost alese cu grijă şi apoi căutate. Răcirea cu aer a simplificat foarte mult construcţia maşinii spre exemplu, iar arcurile bare de torsiune aşezate de-a lungul şasiului au eliberat spaţiul pentru montarea mecanismului de antrenare al punţii numărul trei.

De asemenea, Oltcit avea frâna de parcare pe roţile din faţă, iarăşi un avantaj pentru simplificarea acestui vehicul demonstrativ. Timoneria cutiei de viteze a fost o fază laborioasă, iar în locul cablului de acceleraţie a fost folosit un circuit hidraulic. Ultima punte este tot o punte de Oltcit, de spate. Din această cauză ecartamentul punţilor din tandem nu este identic.

Deasupra lor există două roţi metalice care atunci când sunt coborâte, de câte un motor electric şi un mecanism cu melc, apasă pe cele două roţi. Şi mai sus mai rămăsese loc pentru o benă de transport marfă sau pentru doi pasageri. S-a optat pentru a doua variantă. Lămpile stop şi eşapamentul provin de la nişte utilitare obosite.

Din cauză că cerinţele de omologare pentru circulaţia pe drumurile publice sunt mult prea stufoase, nu se punea problema ca acest buggy să iasă de pe câmp ori din pădurile unde îi este locul. Deşi oricine a văzut realizarea, a înţeles că maşina a fost construită după toate regulile ingineriei autovehiculelor, concluzia tuturor fiind că aceasta poate face faţă probelor dinamice ori de impact ale RAR.

Buggy 6×6 hibrid – galerie foto

Previous post

Bucegi 114M - camionul pensionat

Next post

Despre motociclete custom - Constructori de motociclete

No Comment

Leave a reply