Home»Blog»Sighișoara Trophy 2017, rușinea campionatului!

Sighișoara Trophy 2017, rușinea campionatului!

2
Shares
Pinterest Google+

Anul competițional 2017 a început cu același entuziasm ce caracterizează iubitorii acestui sport, tradus și de această dată printr-o prezență foarte mare la ceea ce ar fi trebuit să fie prima etapă din Campionatul Național de Off Road al României.

Pentru ca anul trecut am bifat toate etapele mai puțin pe cea de la Sighișoara, am zis că este timpul să mergem și în frumosul oraș medieval ai cărui locuitori păreau surprinși văzând cum li se umple urebea de mașini 4×4, ca și când nu ar mai fi văzut vreoată o astfel de manifestare. Ceea ce în alte părți (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Târgoviște ș.a.m.d.) un astfel de eveniment are aura unei zile de sărbătoare, la Sighișoara nu am găsit decât mașini rătăcind prin oraș, căutând în centrul orașului locul de înscriere pe care mulți l-au confundat din cauza unei similitudini de nume. Așa-zisul parc tehnic a fost o zonă cu noroi în care se îngrămădeau laolată mașini de concurs de la toate clasele cu mașini de stradă care se luptau să iasă din această capcană. Înscrierea a fost primul moment în care am realizat că ceva nu este în regulă la Sighișoara Trophy. În haosul general, cei de la organizare au început să se certe între ei și să refuze chiar completarea formelor pentru cei care au ajuns mai târziu, deși se cunoșteau condițiile de drum afectate de zăpadă și faptul că unii concurenți vin de la sute de km distanță.

Același haos s-a continuat la briefing, unde înmânarea roadbookului a scos la iveală, chiar așa la rece, ambiguități și greșeli grave în ceea ce trebuia să fia schema noastră de navigație printr-o pădure cu zăpadă și cu repere foarte greu de vizualizat. Startul s-a dat din aceeași mlaștină în care erau amplasate haotic mașini din toate clasele, iar la clasa noastră (standard, peste 2000 cmc), primul Y din traseu, adică la doar 30m de linia de start, nici nu figura în roadbook. Traseul a continuat printre mașini și pietoni fără vreo altă limitare de viteză decât cea impusă de bunul simț al piloților, iar prima poziție din pădure a coincis cu trecerea într-o altă etapă a haosului.

De aici roadbookul a început să bată în contradictoriu cu track-ul GPS, iar concurenții au început să încropească propriul traseu ce i-a adus de multe ori în siutații de-a dreptul periculoase în condițiile date de starea vremii. Din acest motiv au fost măcelărite foarte multe mașini de clasă Standard, în timp ce cei de la Open și Extrem au trebuit să dea în plus și o probă fizică, la zero grade prin apă de un metru ce a ajuns până la nivelul bordului. Aceste condiții și faptul că vremea deosebit de neprielnică nu ia determiat pe organizatori să reconfigureze traseele sau măcar să le scurteze, au adus o rată de abandon de-a dreptul halucinantă: În prima zi la Open au ternimat doar 3 echipaje din 17 înscrise, iar la Standard (B), au ajuns la finish în timp doar 8 din cei 27 de concurenți înscriși.

Ce nu au înţeles nici de această dată organizatorii de la Sighișoara este că off-roadul este un sport al îndemânării, al orientării, al calculelor făcute din mers pentru a alege o trasă, un drum ideal ce poate fi parcurs pe patru roţi şi nu o probă fizică sau un trial în care miza să fie supravieţuirea echipajului sau a maşinii.

Pe lista erorilor grave de la această competiție aș mai aduga permiterea mașinilor neconforme de a puncta în campionat (la Standard mașină cu rollcage exterior și mașină cu anvelope de 35 și motor neomologat). Cei care s-au “bucurat” de cazarea pusă la dispoziție de organizatori aduc acuze grave privind lipsa căldurii din camere, iar cei care au participat la masa festivă și au servit masa la complex se plâng de un meniu precar și insuficient, motiv pentru care unii au preferat să cheltuiască alți bani pe mese în oraș.

Chiar pe noi ca echipaj ne-a surprins un alt fenomen pe care îl credeam apus în era competițiilor actuale. Pentru că am abandonat pe motive de… nervi, am luat calea către asfalt pe o bucată de legătură inclusă în traseele de Open și Extrem, drum ce traversa o fermă de hamei al cărui proprietar nu a fost informat de existența competiției și care ne-a blocat drumul amenințând că sună la 112, îngrozit de mașinile ce treceau în acel timp în viteză pe drumul proprietate privată.

Aș vrea să cred că au existat și experiențe frumoase legate de acest eveniment, însă avalanșa de postări deaprobatoare de pe facebook și din discuțiile private demonstrează că tabloul unui eveniment dezastruos a fost completată cu lux de amănunte de către cei de la Sighișoara. Prezența mare și defecțiunile majore înregistrate de foarte multe mașini mă fac să cred că aceasta etapă afectează indirect și etapa următoare prin prisma celor care nu vor reuși să-și repare mașinile în timp util. Vorbim așadar de o miză mult prea mare pentru un concurs care a mers de la un an la altul mai prost și care umbrește cât se poate de mult cei zece ani de existență ai acestei competiții. Dacă reacția celor care în vremurile bune au făcut parte din organizare și au alcătuit nucleul acestei competiții se observă ușor prin faptul că au migrat cu toţii către alte cluburi, rămâne să vedem de acum și reacția CNOR vis-a-vis de o etapă pe care noi nu o putem numi mai mult decât rușinea campionatului!

Text: Răzvan Loghin Foto: participanţi

Previous post

Audi e-tron Sportback, concept electric cu 500 CP

Next post

Dacia Duster a ajuns pe mâna britanicilor. Iată concluziile

1 Comment

  1. […] o primă etapă defectuoasă ce a avut loc la Sighişoara, Campionatul Naţional de Off-Road avea nevoie de o gură de aer proaspăt, iar aceasta a venit […]

Leave a reply