Home»Blog»În vizită la uncheșii și mătușile de sus, de la Bătrâna

În vizită la uncheșii și mătușile de sus, de la Bătrâna

3
Shares
Pinterest Google+

La mijlocul lunii decembrie am urcat în Munții Poiana Ruscă să-i revăd pe uncheșii și pe mătușile întâlnite acolo în 2014, atunci când, datorită unor prieteni „din off-road” am ajuns pentru prima dată în comuna Bătrâna. De fiecare dată când rostesc acest nume inima mi se umple de bucurie și ochii de lacrimi, deoarece acolo timpul are o altă dimensiune, una arhaică, problemele oamenilor te fac să vezi viața dintr-o altă perspectivă și, odată ajuns acolo, îți vine să te duci să trebăluiești în curtea fiecărui locanic, încercând astfel să îi faci viața mai ușoară. Totul este atât de frumos acolo și nu a fost localnic, din zecile întâlnite, care să nu ne îndemne să revenim la vară să vedem Bătrâna, Răchițeau, Fața Roșie și Piatra și atunci când totul este verde.

Deși în off-road s-a încetățenit ca acțiunile de ajutorare a oamenilor din comunități izolate sau a celor în nevoie să se numească „umanitare”, ei bine, eu am decis să numesc această acțiune „în vizită la uncheșii și mătușile de sus”, pentru că atât de bine și cu atâta bucurie am fost așteptați de fiecare dată, încât chiar am simțit că sunt în vizită la niște cunoscuți, deși am vorbit cu ei doar pe fugă.

Drumul până la Bătrâna

Am pornit pe 14 decembrie dimineța din București (membrii ai Club Off-Road Adventure București CORB 44 și câțiva prieteni) cu o parte din produsele pe care urma să le ducem sus. La Sibiu ne-am întânit  cu cei de la Off-Road Club Sibiu și Fundația We Help și, după ce am făcut ultimele cumpărături, am pornit către județul Hunedoara. Știam deja că în acea noapte va începe ninsoarea și încercam să ajungem la Căminul Cultural Bătrâna cât încă mai puteam descărca mașinile. Fulgii au început să cadă de când am părăsit drumul asfaltat și am început parcurgerea celor 20 de km de drum forestier până în centrul satului. Pe măsură ce înaintam, stratul de zăpadă găsit pe drum creștea și ninsoarea se intensifica. Când am ajuns, doi oameni erau deja în fața intrării în cămin și lemnele puse pe foc. Erau domnul primar și domnul viceprimar, lor li s-au alăturat rapid alți câțiva localnici, ceva mai tineri, și s-a format astfel lanțul uman necesar pentru descărcarea mașinilor. O bătrânică, care stă în apropiere, a venit și ea să ajute, însă noi toți i-am spus că ne descurcăm.

 

După ce terminăm treaba, suntem întrebați care cum dormim. Fiind 15 persoane și doi câini, a fost mai greu să încăpem toți pe scena căminului cultural, așa că o parte ne-am dus să dormim în primărie. Saltelele și sacii de dormit au invadat rapid podelele și apoi cei „mai vechi” (cei care mai fusesem și în dățile anterioare) am aflat că sâmbătă dimineață ne așteaptă tradiționala surpriză: plăcintă cu brânză. Am zâmbit, mulțumit și spus celorlalți că micul dejun este asigurat.

 

Ziua de sâmbătă

Cum am deschis ochii, am văzut că zăpada se depusese bine de tot, Bătrâna și satele din împrejurimi fiind acum acoperite de un strat de zăpadă de aproximativ 30 de cm. Era clar că nu ne va fi simplu să distribuim alimentele (undeva în jur de 3 tone), mai ales că trebuia să ajungem și la case care se aflau și la 12 km distanță de primărie.

Ne mobilizăm după ce deszăpezim mașinile și mâncăm faimoasele deja plăcinte cu brânză.

 

Înainte de plecare, revin în primărie să  îmi mai iau ceva pentru drum și, din ușă, o doamnă îmi strigă: „Nu ești dumneata, doamnă Renatta?”. Cu ochii în lacrimi răspund:„Eu sunt, doamna Nica”. Ne îmbrățișăm și nu îmi vine să cred că o pădureancă (zona se mai numește și Ținutul Pădurenilor), pe care nu am mai vazut-o din 2015, își aduce aminte de mine. Povestim un pic și dânsa îmi spune la plecare: „Vai ce bucurie că ați mai reușit să veniți atâția la noi”, eu mă mir că își amintește și cum îl cheamă pe unul dintre câini – ce e drept, Migdală e greu de uitat.

 

Mașinile sunt încărcate și pornim din Bătrâna către satele Fața Roșie, Piatra și Răchițeau. Pe drum ninsoarea nu contenește și pe sub stratul de zăpadă apare gheața, așa că ne oprim și mașinile sunt „încălțate” cu lanțuri. Continuăm să urcăm și, din gospodărie în gospodărie, lăsăm alimentele. Oamenii se miră că am mai ajuns în așa condiții și ne mulțumesc.

 

Pe o coamă, într-un loc ce pare uitat de lume, locuiește o batrână care a scăpat de cancer și soțul său este cel care se chinuie acum mai mult cu treburile gospodărești. Ne spune că a fost secetă mare și că se bucură că acum, cu zăpada asta, pe care o mai topesc, au pentru gătit și spălat, dar pentru băut tot trebuie să coboare până la un izvor și să care apoi apa până la căsuța lor. În pofida greutăților, oamenii erau veseli și se bucurau să ne vadă, ne-au povestit cum a fost anul pentru ei, am aflat că a fost dificil cu hrana pentru vite, din cauză că a lipsit apa nu a mai crescut iarba și au trebuit să le dea încă din octombrie din fânul strâns pentru iarnă.

 

 

Ajungem și la căsuța din pădure, cum îmi place mie să îi spun, pentru că trebuie să traveresezi o pădurice, ca să poți răzbate până în gospodărie. Copiii sunt jos – la o gazdă în comuna Dobra, unde merg la școală – și urmează să urce de Crăciun, dacă drumul le va permite. Intrând în căsuță să lăsăm cadourile de la Shoe Box, vedem pe o etajeră din camera principală o cupă și o medalie. Tatăl, mândru, ne spune că sunt ale fetiței lui, care le-a câștigat la o competiție interșcolară de volei.

Ne continuăm drumul, iar la una dintre gospodării primim și un cadou-surpriză – un borcan de miere senzațional de bună și de o culoare pe care nu am mai văzut-o de foarte multă vreme.

 

 

Reîntorși în Bătrâna, reaprovizionăm mașinile și începem distribuirea pe ulița principală. Într-o gospodărie, un băiețandru rumen în obraji rămâne fără cuvinte când vede cutiile frumos împachetate și nu știe ce să facă. La o alta, ne salută un ciobănesc de 9 luni, înalt cât gardul, și niște stăpâni tare mândri. Cutreierând ulițele, ajungem și la un moșneag de 90 de ani care m-a surprins cu demnitatea sa. Întâlnim și o familie a cărei casă fusese trăznită de fulger relativ recent. Deja este noapte și ajungem la una dintre familiile care ne-au gătit plăcinți și o găsim pe stăpâna casei chiar cu tigaia pe plită, în plin proces de coacere a unor noi pliculețe (acele plăcinți de la Bătrâna arată mai degrabă a merdenele, cum suntem obișnuiți la câmpie).

Suntem deja pe o altă uliță, una mai apropiată de biserica în care se țin foarte rar slujbe, pentru că și preotul urcă rar la Bătrâna. O iau la pas pentru că vreau să nu ratez casa bătrânei, de la care, în 2015, am cumpărat un scăunel vechi de peste 70 de ani. Ajung și o văd în ușa căsuței, tocmai își luase la revedere de la cei care îi lăsaseră sacul cu alimente. Îi spun bună seara și când află că eu sunt cea din 2015 se minunează că am mai venit la ei în sat și îmi arată exact locul de unde am luat scăunelul cu pricina.

Neaua continuă să se aștearnă și mașina lui Andrei este parcă un snowmobil, când deschide drumul pe ulițe înguste, pe unde nu s-a mai trecut de două zile cu niciun fel de vehicul.

Se întrerupe curentul electric în sat și încercăm să aflăm ce se întâmplă și când se va remedia situația. Domnul Primar sună, însă, după aproximativ 40 de minute, tot robotul de la Enel îi răzbate din telefon și nu apucă să vorbească cu nimeni. Sun și eu (am zis să văd în cât timp răspunde cineva). Trec 20 de minute și, într-un final, un domn îmi înregistrează sesizarea și spune că nu știe de nicio avarie în zonă, deși eu sunasem la aproximativ 2 h de la întreruperea furnizării de curent electric. Oamenii aceia din munți nu își permit să își consume creditul de pe cartelă, stând zeci de minute total inutil la telefon, dar se pare că pentru companiile distribuitoare de electricitate ei nu reprezintă o prioritate.

Ne așezăm la povești în jurul godinului din căminul cultural, încercând să ne facem un plan pentru noaptea ce urma, dar și pentru ziua de duminică. Într-un final, se aprind luminile, iar noi ne continuăm planurile.

 

 

Ziua de duminică

Peste noapte a mai nins și zăpada ajungea acum să depășească în anumite locuri 50 de cm. Unii se apucă de pregătitul mesei de dimineață, alții deszăpezesc mașinile și unii dintre noi plecăm la uncheașul de 90 de ani, să ajutăm la datul zăpezii și la căratul lemnelor în casă. Acesta ne spune să stăm liniștiți că el a văzut și ierni mai grele.

Pe drumul către cămin ne oprim la poarta unei gospodării, prin a cărei curte zburda o iapă foarte frumoasă și tare năstrușnică, bucurându-se mult de zăpadă. Stăpâna, care ieșise pe treptele casei să o strige, ne spune că a avut în total 25 de cai de-a lungul vieții și că le mai știe și acum numele.

Într-un final, ne adunăm cu greu și încercăm să plecăm, apoi ne reamintim că cei veniți pentru prima dată nu au apucat să ajungă la muzeu și trebuie să mergem și acolo. Traversăm ulița și ne luptăm, prin nea, să ajungem la treptele căsuței transformate de un localnic în muzeu. Ii de peste 100 de ani, catrințe, bundițe, străchini, ștergare – toate sunt strânse să vadă cel care se încumetă să urce cum este portul de sus din Poiana Ruscă.

Oamenii din Bătrâna și satele vecine se ajută unii pe alții cât și cum pot și, de când pui piciorul să pleci, îți vine să te întorci. Pe doi dintre localnici i-am coborît până la drumul asfaltat, pentru că trebuiau să ajungă la spital, și de atunci mă tot întreb dacă vor putea urca înapoi, să fie acasă de Crăciun.

La plecare mi-am stăpânit cu greu lacrimile, pentru că prinzi drag de locuri și de oameni și ai vrea să faci mai multe pentru ei, însă de data aceasta sper să îmi pot ține promisiunea și să urc în Bătrâna și când totul va fi verde.

Mii de mulțumiri și Sărbători Fericite tuturor celor care au contribuit la acțiunea „Crăciun în fiecare casă” – Umanitară, com. Bătrâna, jud Hunedoara, decembrie 2018: Mega Image, Rotary Club Sibiu, Club Off-Road București CORB44, Off-Road Club Sibiu, Boromir, Fundația We Help Sibiu, prieteni care ne-au sprijinit cu donații, prieteni care ni s-au alăturat în aventura de la fața locului.

Renatta


„Călătorule, fie că vii, fie că pleci, Dumnezeu să fie cu tine!” –Mesaj afișat la intrarea/ieșirea din Bătrâna

 

 

 

 

 

 

Previous post

A apărut nr.23 al revistei 4x4 adventure!

Next post

Cel mai tare clip cu mașini al anului 2018: Gymkhana 10

No Comment

Leave a reply