Echoes of a Kiss - 2018

[DoiNomazi]

In vara aceasta vom comite un sacrilegiu, trecand pentru o singura tura de la Troopie la Defender 110. Desi cea mai mare parte a turei va fi la padela printre sloiurile din nord, vom incerca si un “raliu” scurt pe coclauri la volanul unui Defender 110 pentru ca nu ne-am mai urcat de ceva vreme intr-unul...

Daca totul se va sfarsi bine, va vom invita in toamna la vizionarea video jurnalului “Echoes of a Kiss - 2018”.

Pana atunci, va dorim o vara pe masura asteptarilor si toate cele bune.

[DoiNomazi]

“Echoes of a Kiss” - 2018 s-a incheiat cu bine. Calatoria nu s-a desfasurat conform planului initial, dar si-a atins scopul principal, si in Groenlanda si in Islanda, unde am strabatut doar 2,133 Km la volan. Incepe munca la editarea video jurnalului, a carui vizionare va fi anuntata, probabil la sfarsitul lui octombrie. Cele bune.

[DoiNomazi]

Incep invers, cu ploaia de imagini din Islanda... Voi incerca sa postez imagini din Groenlanda maine.

[DoiNomazi]

Ultimul set de imagini din Islanda. Maine urmeaza Groenlanda.

[AdrianT]

Superb

[DoiNomazi]

Multumim pentru timpul acordat vizionarii

A propos de 4x4, in islanda este un mic paradis 4x4 pe drumurile neasfaltate de munte. Companiile de inchirieri auto (firmele de asigurari) interzic accesul 4x2 pe drumurile de munte, care pot fi destul de solicitante cu noroi, zapada, piatra si treceri numeroase de rauri, chiar si vara.

Exista foarte multi turisti care spera sa se strecoare fara stirea companiilor de inchirieri pe drumurile neasfaltate cu masini 4x2 compacte si se trezesc dupa cativa Km ca nu pot inainta si au avariat si masina pana in punctul in care trebuie sa astepte o masina de depanare. Un serviciu de depanare/recuperare de pe un drum neasfaltat costa cam cat o masina la mana a doua in Islanda... iar companiile de asigurari nu acopera avariile provocate unui 4x2 pe munte. In fiecare an multe plimbari se termina cu lacrimi si regrete...

Chiar si cand inchiriezi un 4x4 mai robust daunele produse la transmisie, sau in general la orice pe sub masina, mai ales daca au fost cauzate de trecerea unui rau, nu sunt acoperite de asigurare.

Pana una alta, combinatia masina potrivita si atentia cuvenita fiecarei situatii, asigura o sansa mai mare sa-ti pastrezi zambetul si la terminarea excursiei...

LE: Au fost numeroase situatii cand in sectiuni de corugatii severe si unele treceri de rauri, chiiar si asa-zisele 4x4 (astea mai “grasute” si lucioase, de oras) erau in cumpana in timp ce “tractorul” nostru proiectat in anii ‘70 trecea fara probleme. Puntea fatza fixa, garda la sol mare, rezistenta componentelor, etc oferea sanse mai bune tractorului...

Pe de alta parte, comparat cu alte masini serioase de teren, Defender 110 (cea cu AWD!) este o masina cu un motor prea mic (2.4 litri, ca un ARO 240) care, chiar si in varianta diesel, cu un cuplu mai adecvat, ramane un motor prea mic pentru ce ar trebui sa poata masina. Defender-ul a fost eliminat de pe piata pe toate continentele, pe buna dreptate, de Land Cruiserele echipate cu 4.2 L, sau 4.5 L.

Asa ca, e mai bine ca au stopat productia...

[DoiNomazi]

Si cateva franturi de Groenlanda, cum le-am apucat cand am bagat mana in sac sa scormonesc... Gata, ma apuc de video.

[White Wolf]

De fiecare data cand "sorb" postarile celor DoiNomazi raman fara cuvinte si banuiesc ca multi dintre userii forumului asta simt la fel...
Unul singur imi vine-n varful degetelor asezate cuminti pe tastatura: Multumim!

[DoiNomazi]

De fiecare data cand "sorb" postarile celor DoiNomazi raman fara cuvinte si banuiesc ca multi dintre userii forumului asta simt la fel...
Unul singur imi vine-n varful degetelor asezate cuminti pe tastatura: Multumim!

Multumim mult pentru timpul acordat vizionarii. Si pentru ca timpul necesar pregatirii materialului video este ceva mai lung, pana atunci, mai postam o iesire scurta de o zi, pe apa..

Din colectia o duminica muncita, a fost de parca n-ar fi fost, daca nu m-ar durea inca fundul, spatele si pielea arsa...

In ciuda temerilor, motorul a pornit la "juma' de sfoara" de fiecare data, dar dupa ultima plimbare cu o barca de 9 m si 2 x 115 CP in Florida, gonflabila noastra, prin comparatie, parea sa se comporte ca un colac de plaja cu cap de ratzushca.

Desi am bagat aer in cele 4 baloane si in podea pana n-a mai mers pompa, in sarcina continua sa flexeze buimacind turatia motorului cand incercam sa trec de jumatatea RPM-ului. Aerul "inghitit" pe dedesupt cand trecea/sarea peste valuri imi "alearga"elicea si motorul se cabra “rasufland” ciudat la fiecare "punga" de aer strecurata pe sub chila barcii. Rar am atins mai mult 11 noduri...

In total, dus-intors, nu am parcurs decat aproape 27 de mile nautice, dar, ca si in plimbarile precedente, conducatorii de barci adevarate care catadicseau sa ne intrebe de sanatate, se aratau sceptici ca "our thing" poate strabate distanta respectiva... Cert este ca "the thing", asa "de jucarie" cum este, poate strabate distanta in cateva ore daca-i dai timp suficient si baletezi gingas cu valurile.

Zona lagunara cu adancimi predominante relativ mici, intre 1 m si 3 m se aseamana foarte mult cu Lacul Razem. Acelasi tip de serii de 4-5 valuri naravase si abrupte care incalecau usor bordurile rotunjite ale barcii silindu-ma sa stau cu mana pe pompa cea mai mare parte a marsului.

La intoarcere am avut parte de combinatia in care vantul impingea valurile intr-o directie si fluxul in cealalta, antrenand valuri "stationare" care pareau nedumerite pana ajungeau la baloanele barcii noastre cand pareau sa se hotarasca brusc sa vina cu noi in barca...

Intr-o duminica de August aproape perfecta, traficul auto si traficul pe apa a fost sufocant. Daca pe sosea se respecta sensurile si benzile, pe apa fiecare trage cam pe unde ii vine in momentul respectiv si se ivesc permanent situatii in care doua barci gonind in directie opusa te incadreaza de o parte si de alta trecand pe ambele parti la distante de cel mult 10-15 m formand siaje ale caror valuri le poti supravietui doar daca te opresti...

In larg nu se respecta vreo limita de viteza si "monstrii" treceau in tromba complet indiferenti la ce se intampla in urma lor... Pe de alta parte fiind singura gonflabila in mars si aflandu-ne la o viteza relativ foarte mica comparata cu traficul maritim de toate gabaritele din zona, de la barci supra-etajate cu 400-500 CP, la veliere si nave de pasageri ultra-rapide, nu se sinchisea nimeni sa ne acorde prioritatea cuvenita legal si trebuia sa invart capul in permanenta mai ceva ca radarul...

Capitanii vaselor rapide de croaziera mai maraiau cate ceva pe canalul 16 cand cursurile ni se intersectau, dar nu pareau dispusi sa incetineasca chiar daca noi, cel putzin teoretic, aveam prioritate...

E nasol sa fii mic si urat si toti copiii de pe maidan sa se impiedice de tine si probabil ca este motivul principal pentru care lumea pare sa se mire ca ne dam in zona cu gonflabila pe distante mari.

Intr-o zi de vara in care ies pe apa sute de barci, traficul radio pe Ch. 16 este o distractie permanenta in care radio-ul nu tace nici o clipa. Avertismente, interpelari, garda de coasta, solicitari de ajutor relativ numeroase, de la barci care iau apa, sau li se opresc motoarele si intra in deriva (6 ieri), pana la sesizarile garzii de coasta pentru a lua masuri impotriva altor participanti la traficul maritim care au savarsit o nedreptate impotriva unui alt participant la trafic. Pana ieri nu m auzit niciodata atatea soliciteri radio la garda de coasta, gen "nenea, uie ce mi-a facut, sa ce face x"... Pana una alta, Ch. 16 este o cacofonie continua care continua si pe 22A si pe 71...

Surpriza cea mai mare a fost cand am ajuns la destinatie... micul nostru golfuletz in care ne retrageam acum cativa ani "la cartofi prajiti" era intesat de barci si zeci de barci ce ancorasera in micul port si in apa mica din jurul golfului... Era greu de gasit un curs printre paramele de ancora intinse de vant. Sufocant si mizerabil...

Am ajuns tarziu inapoi unde parcasem masina si am avut noroc ca am spalat si am strans la lumina frontalelor cand se mai rarise parcarea... evident, le-am pus in masina toate inca ude si am ajuns inapoi acasa pe la 01:12 hours...



gata de plecare, am asteptat pana s-a eliberat pontonul suficient cat sa iesim rapid.





nu puteam decat sa speram ca va porni la "prima sfoara" si ca va merge multe ore bune fara sa "tuseasca"... si a pornit si a mers impecabil.



Au existat si barcagii cu bun simt care au incercat sa nu creeze un suaj prea mare pentru bordurile noastre joase. Exista inca sperante pentru umanitate...













Trafic permanent din toate directiile...











Cei mai linistiti si politicosi/sociabili raman velistii...



Dupa aproape 14 nm am ajuns in sfarsit si la "cartofi prajiti"... dar e "bara la bara" si nu se poate acosta nicaieri...













Sa incercam si noi sa ancoram "in rada" si sa montam o operatiune amfibie pentru a gasi cartofii prajiti?









Am gasit un petec de nisip la est de "cartofi prajiti". Eu stau la barca si Seasick pleaca in recunoastere.







Un "anchior de tractorist" aproape perfect...



Si au sosit si cartofii prajiti, cu shrimpi cu tot...



Cum sa te bage in seama cei cu care nu te poti compara?...



"Hai inapoi, spre casa, mate..."





Ne prinde noaptea si maine trebuie sa fim la servici de dimineata...

[Marmotă]

Inca o tura de exceptie, bravo! Hai cu video...mate!